Metamorfoza

Trecatoare-n calea vietii, se scufunda barca-n lac,
Si pe aripile cetii ea dezbraca mantia.
Mai intai, coboara plina, gratioasa ca un cant,
Al ei cap ca de copila, apa lina sarutand.
Se-nfioara si tresare in vartejuri osebite
Apa rece din adancuri, cand se-nclina barca-n vant,
Si ar vrea ca sa o-nghita fara pic de-naditura.
Dar ea, gingasa coboara, cate-un pic, parca n-ar vrea
In asa pustietate de ce nu s-ar apleca ?
Au trecut demult drumetii, tinerii, indragostitii
si-au lasat cate-o amprenta pe al ei tesut lemnos
Astazi este prafuita, roasa de un iz frumos.
Si-a ajuns la jumatate, biata barca cu lopeti
Valurile-nvolburate tot mai lacome devin.
Vantul se-nteteste iarasi, luna s-a ascuns in nori
Si privind-o printre ramuri, pasarile o jelesc.
Si incet, incet se duce...silueta-ntunecata
Se cufunda ca un peste care salta, si iar salta.
A plecat, grabita lasa-n urma-i o intindere de ape
Unde-a fost ? In care zare isi plimba voioasa roba?
Nascocind povesti cu zane, un batran spunea o vorba.