muerto

alma crecida fuera del cuerpo
...hijo de suerte y adivinanza
que ricos son los muertos con sus secretos,
que sola es la vida...
callo en mi mediocridad de hombre.

quietud

Si echo mis alas a lo desconocido
y busco el silencio dentro de mi alma,
Me doy cuenta que la flor de los sueños ha crecido
sin parar, como una anima en tu vida - calma.

Crucificado en los segundos de mi templo
yo corro hacia la eternidad de tu pensamiento.
Luego, sin sombra, me levanto el cuerpo
que yace en los pecados de la vida - ardiendo.

Y callo. espero un angel para curarme
de tus dolores. Espero un signo en chispas de sordinas,
Evoco el viento para perseguirme
en vado del mutismo con miles de cortinas.

Misma

...y el alba paso otra vez por nosotros,
no me descubro, no se lo que busco;
asombrada gotee por mar
...y el alba me robo atras.

y estoy bajando la cabeza, mi sien esta ardiendo,
escucho como grita la vida en nosotros,
espero un clamor para perderme,
...y el alba me robo atras.

Metamorfoza

Trecatoare-n calea vietii, se scufunda barca-n lac,
Si pe aripile cetii ea dezbraca mantia.
Mai intai, coboara plina, gratioasa ca un cant,
Al ei cap ca de copila, apa lina sarutand.
Se-nfioara si tresare in vartejuri osebite
Apa rece din adancuri, cand se-nclina barca-n vant,
Si ar vrea ca sa o-nghita fara pic de-naditura.
Dar ea, gingasa coboara, cate-un pic, parca n-ar vrea
In asa pustietate de ce nu s-ar apleca ?
Au trecut demult drumetii, tinerii, indragostitii
si-au lasat cate-o amprenta pe al ei tesut lemnos
Astazi este prafuita, roasa de un iz frumos.
Si-a ajuns la jumatate, biata barca cu lopeti
Valurile-nvolburate tot mai lacome devin.
Vantul se-nteteste iarasi, luna s-a ascuns in nori
Si privind-o printre ramuri, pasarile o jelesc.
Si incet, incet se duce...silueta-ntunecata
Se cufunda ca un peste care salta, si iar salta.
A plecat, grabita lasa-n urma-i o intindere de ape
Unde-a fost ? In care zare isi plimba voioasa roba?
Nascocind povesti cu zane, un batran spunea o vorba.

Pentru a nu uita...

Ca-ai aparut e-ontamplare sau doar o simpla ironie,
Ar spune cei far’ de pasare, si limba ca sa o descrie.
Ca esti aici, ca vrei simti, e iarasi semn de intrebare :
De ce sa simti, sa vrei trai, cand inima e mult mai mare ?!
Exista scopuri si sunt legi ce scopurile le darama,
Acestea nu se scriu in carti, se-ntiparesc si lasa urma !
Plapanda, candida, senina sa nu uiti drumul de parcurs,
Caci de plecat ai facut pasul, acum ajungi si la apus !
Si nu intoarce in drum capul, si nu pleca urechea ta,
Ca nu cumva asa senina, chipul ti se va-ntrista !
As plange, caci vazand mandria-veninul omului modern
Cum spurca iar divinitatea din zamislirea in Eden,
Nu as rabda fiintei mele atata veac de-amaraciune.
Hai ! Capul sus, priveste-n fata si simte calda mana ta
Caci pe ai lui umeri tu tii tampla, si dorul tau si inima.
Si daca cineva in lume, te v-antreba de vreun secret
Raspunde-le fara oprelisti, ca sufletul nu e corect.
Ca fruntea ta pe zi ce trece adauga cate un fir,
O cuta mica si discreta,o umbra din parfumul fin.
Dar ca in ciuda-i, tot pe fuga, cu repezi harnice batai,
Ai inima ce cugeta si pururi... tanara ramai.

Scrisoare catre Andu

Cand vei avea cuarajul sa ma privesti plangand,
Cand lumea asta mare iti va parea infima,
Sa nu uiti dragul mamei ca totul e un gol,
Un Univers fantastic, o mare de lumina.

Sa nu ma-ntrebi atunci de-a mea durere,
Sa nu iti fie mila de pacatul meu,
Caci fiecare-n asta lume, nedespartit de al sau trup,
Va da socoata firii sale si firea sa, lui Dumnezeu.

Vei sti atunci ca viata-i ca o apa trecatoare
Vei sti ca-i doar o umbra ce umbla fara sens
Caci scopul ei real, si drumul sau aievea,
In asta lume mare nicicand nu-i inteles !

Tu, sa iubesti frumosul, in sensul cel mai pur
Tu, sa inveti iubirea de frati si de surori.
Caci numai prin puterea cuvantului tau bland
Vei reusi sa urci o treapta catre cer.

Zambind in trecut

Imagini de fulgi in chip de nea,
Pe fruntea ta senina, imagini aievea,
Cu verzi trecatoare si magice toamne
Se scalda in fata-mi atat de reale.
Cu ape crescande, cu lacul de broaste,
Cu trunchiul cazut inuman lanza iaz,
Copacul cu flori tresarind in campie
Si muntii strajeri vibrand printre brazi.
Cu parul balai, pe fruntea inalta,
Si irisul dulce de-un verde crud-
Cu glasul in murmur ca apele line
Atingerea calda si sufletul mut.
Daca traim in trecut sa imi spui sa tresar
Daca traim in prezent, sa nu clipesc,
Iar daca viitorul incepe de azi
Sa nu uiti sa imi spui sa zambesc.

Asa incepea povestea...

Alte file ale jurnalului, alte zile, alti ani....

Jurnal de duminica

Era ianuarie...inca mai credeam in minuni ! Ningea sau incerca sa ninga...fulgi haotici doreau sa imi alunge emotiile. Tremuram toata, simteam acea framantare in stomac, iar genunchii parca ma lasau. As fi vrut sa ajung mai repede, sa te pot atinge dar cu cat dorinta crestea, cu atat secundele deveneau minute, ore.. Prin minte imi treceau mii, milioane de ganduri...daca ar fi sa ma intrebi, nu as sti sa iti raspund...erau nesemnificative, aveau si nu aveau legatura cu tine, cu noi, cert este ca existau.Imagini, franturi de povesti se depanau in fata mea.
Dupa toata aceasta calatorie nebuna in care m-au incercat fel si fel de sentimente, trairi, am ajuns in sfarsit sa te cunosc. Mi-am dat seama ca trecuse abia un minut.
Ti-am vazut chipul copilaresc...aveai un aer atat de fresh, cu toate ca era seara…stiu sigur ca nu era de la frig, nici chiar de la fulgii de nea. Era atitudinea ta incorsetata in jacheta rosie. Tremuram in continuare...ma temeam sa nu observi. Sigur nu ai observat, stiu foarte bine cum sa imi maschez framantarile.
M-ai privit si ca si cum ramaneam in continuare aceeasi persoana necunoscuta din agenda telefonica, mi-ai intins mana. Te-am privit, ti-am zambit si ti-am raspuns cu un sarut pe obraz. Erai cald, atat de cald incat atunci cand buzele mele au atins fata ta,iar ochii mei au fost inchisi pentru o fractiune de secunda, am simtit in suflet o alinare, o liniste pe care nu o mai intalnisem pana atunci. Emotiile pareau ca zburasera de mult si inima incetase sa mai bata din ritmul acela alert. Ne-am plimbat. Iti puneam intrebari, imi raspundeai cu intrebari. M-ai intrebat si ti-am raspuns. Incercam sa te inteleg si sa descopar in frigul acela de iarna un suflet. Asteptam un sarut, dar nu inainte de a sti cine mi-l va da. Probabil ca si tu asteptai, dar nu ai pomenit nici o secunda de asta. Ciudat !..spuneam atunci. Parca nu faceai parte din tiparul cu care eram obisnuita sa dau nas in nas in fiecare zi. Nu erai ‘la moda’. Mi-a placut extem de mult acest lucru. Mi-am dat seama ca mai sunt oameni ca mine, care inainte de a incepe o relatie doreste sa cunoasca persoana. Da ? Chiar exista ?????? Unde ?....
Trecusera multe minute, le pierdusem numarul si asta se datora tie. Ma simteam in siguranta si nu era nevoie sa ma mai gandesc la timpul asta nesigur.
Erai tu si eu. Acum eram doi.